E-atâta zbor alb sub cerul senin.
Zbor negru de clipe cu spaime ce vin.
Senină e bolta ca-ntâiul senin.
Cât doliu ascunde sub monștrii ce vin!
Cum uruie groaznic și tunetul-ncepe.
Pe lume pornește un vuiet de stepe
Ce urlă satanic și șuieră greu.
În ceru-i de veacuri s-a stins
Dumnezeu.
Se-aude prin ramuri cu fiori spre azur
Cum vâjâie-al morții năprasnic contur.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera terifiantă și distructivă a unui bombardament, evidențiind pierderea, frica și absența divinității într-un astfel de context. Imaginile puternice ale zborului alb și negru, ale vuietului și ale conturului morții creează o senzație de groază și disperare.