O, dați-mi aripi
Să mă-nalțe
Spre infinitul
Ce m-atrage!
Să uit durerea
Tuturora,
Precum și visurile-mi
Drage.
În valuri albe
De lumină,
Pe albe aripi
Legănată,
Să uit că sunt
O biată umbră,
Din suferințe întrupată.
Plutind prin
Vasta feerie
De scânteieri
Amețitoare,
Să uit că
Pe planeta noastră
Trăiește totul,
Fiindcă moare.
Pierdută-n raze
De beteală
Și ondulații
De eter,
Să mă îmbăt
De nesfârșire
Și durerosul
Ei mister
Și să devin
O rază pură
Prin infinitul
Ce m-atrage,
Dar mai curând,
Căci, poate, mâine,
Mă sting
Cu visurile-mi drage.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a evada din suferință și efemeritatea vieții, aspirând spre infinit și uitare. Vorbește despre o călătorie spirituală spre o stare de puritate, dar cu conștientizarea că această evadare poate fi temporară.