Te părăsesc, odaia mea,
În care mi-am îngropat
Tot aurul din vise.
Străfulgerări
De doruri nebuloase
În zidul tău vor rămânea
Închise.
Când alții vor veni
Să risipească
Polenul năzuințelor
Ce-au fost,
Să nu le spui și lor
Zadărnicia
De-a te simți adesea
Fără rost.
Să nu le spui
De câte ori durerea
Mi-a alungat odihna
De pe pleoape,
Să nu le spui
Că-n clipele din urmă,
Mi-am îngropat
Durerile pe-aproape.
Ca nu cumva în ceasuri
De tăcere
Când clipele coboară
Tot mai grele,
S-audă cum
Prin zidurile tale
Șoptesc încet
Și visurile mele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul unei despărțiri. Naratorul părăsește un loc încărcat de amintiri, dorind să protejeze viitorii ocupanți de povara trecutului și de suferința trăită.