Râsu-nceteze! Vai și amar…
Parcă-i bazar!
Larmă-i de-ai crede că roi de bondari
Dat-a-n hambar.
– Sst! Nu mai bate! Cine, nu văd,
Jos, lângă scară.
Trece și-aruncă în zid și-n omăt
Bobi de secară.
Nuci risipește, numără banii
Șuba-i foșnește
Pentru toate, tot felul de danii,
Nici nu zâmbește.
– Ție ce-ți cade? – Tăcere surate!
Umeri s-au frânt,
Scrâșnete ies ca din scânduri uscate…
Plâns e, nu cânt;
Groapa închisă-i cu lespedea bine,
Țipăt țâșnit!
Tremor eu toată și aflați că pe mine
Drac m-a surprins.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de disperare și suferință, evocând imagini ale morții și ale unei realități apăsătoare. Naratorul se simte copleșit de evenimente tragice și de o prezență malefică.