Doamnă, cuvintele-s făr’ de putere….
Doamnă, cuvintele-s făr’ de putere, iar doară-n săruturi e rostul deplin…
Drept e-n caiete-ale tale-a găsi mi-i plăcut
Gând şi simţire ce, în flux şi reflux, îţi opresc
Tocul a pune-n hârtie ba una, ba alta.
Drept că eu însumi scriu versuri, la muze mă-nchin,
Drept că adunatu-mi-am rime destule şi metri aleşi…
Scumpă din toate mi-i rima sărutului dat şi întors,
Scumpe cenzura pe buze şi ritm ne-ngrădit al iubirii.
1842
Sensul versurilor
Piesa exprimă ideea că, uneori, cuvintele sunt insuficiente pentru a exprima sentimente profunde, iar sărutul devine mijlocul suprem de comunicare și exprimare a iubirii. Poetul admiră inspirația și emoția partenerei, găsind în sărut o formă de exprimare mai pură și mai prețioasă decât versurile.