Lasă broșa mândră de pe fustă,
Arată vesel farmecele,
Ca-n tablourile vechi o nudă.
Lasă broșa mândră de pe fustă,
Primindu-mă rece, liberă,
Ca eroină, cine sunt, uită.
Lasă broșa mândră de pe fustă,
Întinsă, închide ochii,
Ca pe flori crude, moartă pură.
Lasă broșa mândră de pe fustă,
Îmi ard ochii să te văd,
Pe cine gura mea n-o sărută.
Lasă broșa mândră de pe fustă,
Și mă-nchin pe covorul tău,
Și voi slăvi clipa cea scumpă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință arzătoare și o admirație aproape obsesivă față de o persoană. Naratorul își dorește să o vadă și să o venereze, folosind imagini puternice și metafore pentru a descrie frumusețea și impactul pe care această persoană îl are asupra lui.