Undeva un suspin trist a scăpat,
Și-acum pe suflet îl am,
Undeva un râset răsună
Și-mi surâde inima.
Undeva traiul e frumos,
Că alerg după fete
Și undeva blestemul e mare,
Că nici plânsul nu-mi iese.
Undeva ar fi o inimă,
Slabă, bolnavă săraca,
Moartă de dor și beție,
Ca la mine, taman.
Își aud reciproc ritmul,
Până ce bezna se lasă
Și-n bezna mare într-o clipă
Ambele cedează.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dor și suferință, evidențiind starea precară a unei inimi bolnave, afectată de dor și poate de vicii. Cele două inimi, deși îndepărtate, se simt reciproc până când cedează sub greutatea beznei.