În Sălajul vechi, cu hârtoape,
Sub șapte pruni frunzare,
Sufletul a stat un mileniu.
Ca salvie de câmp adormise
Și-n crizantemă tristă e viu
În Sălajul vechi, cu hârtoape.
În Sălajul vechi, cu hârtoape,
Sub șapte pruni frunzare,
Să fi stat înc-un mileniu,
Când, vin vremuri cu minuni.
Oh, vai mie, că iar e viu
În Sălajul vechi, cu hârtoape.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment profund de nostalgie și melancolie legat de trecutul rural, sugerând o dorință de a rămâne ancorat în tradiții și amintiri, dar și un regret că timpul trece și schimbă totul. Sufletul se simte prins între trecut și prezent, incapabil să se desprindă de farmecul melancolic al locurilor natale.