(Adverss)
Te trezești ca dintr-un vis și vezi totul e schimbat:
copacii s-au veștejit și cerul e-nnorat
a plouat cu acid și nu văd urmă de om
sunt înspăimântat și-aș prefera să mă întorc în somn
să nu regret nimic, să prețuiesc lumea mai mult
Sunt singur pe pământ, aș vrea să nu mă fi născut,
decât să hoinăresc într-un neant fără sfârșit,
povestind numai cu vântul, mă simt tot mai părăsit,
vreau să trec în infinit, căci mă simt prizonier
soldat înrolat în viață, dar cu inimă de fier,
sper ca prin rugăciune să scap din acest mormânt
ca din tot ce-a fost odată au rămas doar vorbe-n vânt
și toate s-au descompus, au murit toți cei din jur
s-a stins orice luptător oricât ar fi fost de dur
orașul a rămas doar un morman de metal,
beton și asfalt. s-a-ntâmplat ceva letal!.
(Refren: Adykt & Adverss)
Totul e pustiu, a venit sfârșitul lumii
nu mai sunt raze de soare, nu mai e lumina lunii,
în jur numai gunoaie, praf și foc, e haos
Adykt și Adverss aprinzând lumânări în paos.
(Adykt)
Îmi bat în cuie sufletul pe scânduri, când e plin de frânturi
Trăiesc timpuri în rânduri ce-mi reies din mii de gânduri
Am piedici fracturi, care să înduri ca pe facturi
Deci fac salturi și închei pacturi ca la șah cu maturi.
Unde suferi, înjuri și le înghiți ca pe shot-uri,
Nu te saturi, ca de femei în paturi cu arcuri.
Rup mine de creion și-mi umplu foaia de decepții
Dar o privesc ca pe o lumină divină ce stă să vină
Cu injecții și lecții de corecții ce tu reții..
Când răsună în difuzoare până îți tremură pereții.
Plină de întrebări puse, de speranțe apuse
Din amintiri duse, dar reduse la inimi răpuse
Propuse spre altă lume a fi conduse și seduse
O altă parte din carte aparte, venerând spre Marte
Vrea s-arate că poate să scape lumea de păcate.
Dar oricât de grav sună, viața-i doar un drum spre moarte.
Eu scriu în continuare, am fruntea plină de sudoare
Dau cu pace și onoare pt cei ce au fost în stare
Să se mențină pe scene, cu exeme din probleme
Și-au umplut foi, băi nene, cu tot sângele din vene.
Refren: (X2).
(Adverss)
Încep să plâng, căci nu mai am nicio nădejde
nici o pasăre nu zboară și nici iarba nu mai crește
vroiam să fiu tot singur, acum caut companie
mă mint că văd ființe, da-s lumini din Galaxie
devin paranoic, strig, dar nu primesc răspuns,
ori au dispărut cu toții, ori de mine s-au ascuns
ajuns la capăt de drum, n-am găsit soluția,
mă predau întins pe jos, aștept execuția,
astept moartea să mă ia, decât singur pe pământ
prefer chinul Iadului, sau Paradisul sfânt,
din pământ suntem făcuți ne întoarcem în pământ
îmi dau suflare și mă acopăr c-un veșmânt,
dar totuși aud voci și mă-ntreb ce se petrece
văd acum cum prin fața mea istoria trece
mă văd copil, mă văd adult, mă văd de bătrânețe nins,
tresar din somn și mă trezesc urlând: a fost un vis!
Sensul versurilor
Piesa descrie un viitor distopic, un coșmar apocaliptic în care protagonistul se confruntă cu singurătatea absolută și disperarea. El tânjește după o evadare din această realitate sumbră, oscilând între dorința de a muri și speranța unei vieți mai bune, până când realizează că totul a fost doar un vis.