Deodată îmi vin în minte toate amintirile…
Lucruri triste, lumini rupte la un capăt de noapte,
Fericiți pierdute, decupate din blocuri de iluzii,
Gânduri uitate și reeșapate la vulcanizări private,
Casete și poze puse în geamantane cu curea de schimb și chei de rezervă…
Tâmp stau și mă uit după tine, să văd de unde vii
Pe trotuarul vechi, lustruit după o ploaie măruntă.
Nu mai rezist să fiu scutul cavalerului pierdut în istorii deșarte…
Nu mai sunt eu… cum spuneai într-o carte.
De fapt, de ce mă strig cu numele tău?
De ce mă mir mereu că nu am soare și licori?
Crengile mele n-au băut mireasma de parfum adevărat de… mult.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și melancolie, reflectând asupra amintirilor și a pierderilor din trecut. Naratorul se simte pierdut și deconectat de sine, căutând răspunsuri în amintiri și în locuri familiare.