Aș vrea o lume de poveste
Și tu, zâna mea, să fii,
Când zorii urcă fără veste
La geamul tău în fiecare zi.
Aș vrea o noapte de magie,
Și un castel doar pentru noi,
Ceva ce n-a mai fost să fie,
Un bal cu numai doi eroi.
Să-ți spun povești pline de șoapte
Cu feți frumoși, dar și cu zmei,
C-un cer albastru și castane coapte,
Să ne iubim în iarba, dacă vrei.
Să-ți fur Luceafărul din cer,
Să ți-l așez pe patul sfânt
Și-apoi să-ți cânt: O, leru-i ler..
Când Dumnezeu se-ntoarce pe pământ.
Și tot ce-am știut nu mai vreau să știu,
Pentru noi e prea târziu.
Și tot ce-am avut
E tot ce-am pierdut,
Tu și eu, cândva, .. demult.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința pentru o iubire idealizată, ca-n povești, dar recunoaște că această iubire aparține trecutului și este irecuperabilă. Tonul este nostalgic și melancolic, reflectând regretul pentru ceea ce a fost pierdut.