Noapte de mai cu flori argintii
Mă-apropie de umerii nuzi,
Alături de mine petală să fii,
Să adulmec obrajii tăi uzi.
Vino cu mine, fără să știi,
Dacă e noapte sau zi,
Să ne iubim de o mie de ori
Pe țărmul pierdutelor ploi.
În noaptea de mai ce frumoasă-mi apari,
Când stele-ți lucesc în priviri,
Și văd oglindindu-se-n ochii tăi mari,
Culorile primei iubiri.
Vreau să știi, când eu nu voi mai fi,
Poți să exiști sau să mori
Și iarna va fi pe pământul de flori
Cu lupii urlând printre noi.
Când toate zăpezile se vor topi
Sub umbrele pașilor tăi,
Rămân două frunze de mai ce știură,
Să doară puțin împreună.
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire efemeră, comparată cu frumusețea trecătoare a florilor de mai. Vorbește despre intensitatea momentului prezent și acceptarea inevitabilei pierderi, sugerând că chiar și după dispariția iubirii, rămân amintiri dureroase, dar prețioase.