Cine se naște în ploaie
De bine de rău e sortit
Vântul sânul mi-l îndoaie
De flori să fie iubit
Hai, hai joacă-te iară
Joacă-te în părul-mi… e minunat
Afara încă mai plouă
Joacă-te! vântul n-a stat.
Doar pentru tine o clipă parcă
ploaia în loc s-a oprit
Vântul trist n-a mai zis nimic…
și-a pierit
Buzele tale petale de rouă
Ochii cioburi de zori
Părul tău revărsat în ape,
comori…
Buzele mele fugare
mai stăruie încă-n păcat
De vânt și de ploaie uitară
Când ochii ți-au sărutat…
Buzele tale petale de rouă
Ochii cioburi de zori
Părul tău revărsat în ape… comori
Plâng trandafirii sub stele de iarnă
Ecoul în zăpadă și-l pierd
Pașii mei se destramă încet pe alei…
Plâng trandafirii sub stele de iarnă
Ecoul în zăpadă și-l pierd
Pașii mei se destramă încet de-ai tăi…
Cine se naște în ploaie…
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de destin și iubire într-un context natural melancolic. Protagonistul reflectă asupra efemerității momentelor și a impactului iubirii asupra percepției realității, folosind imagini poetice ale naturii.