Nu mă opun cu vorba
fărdelegii, și-așa ea m-a
zdrobit de caldarâm, dar
îmi întreb poporul: ne târâm, în
infernale, groaznice cortegii?
Nu se mai vede nicio șansă-n
zare? Au amuțit și ultimii
cocoși? Suntem neputincioși?
Suntem leproși? Nimic din tot ce-
avem nu ne mai doare?
Să fie liniște deplină-n
țară, nu sângele va hotărî
acum, când toate
încercările sunt scrum prin
încăpățânarea tutelară,
dar vă rostesc istoric și
postum: treziți-vă din somn,
ca să vă doară!
7/8 decembrie. 1987.
Poezii cenzurate
Sensul versurilor
Piesa este un strigăt de trezire adresat unui popor asuprit, îndemnându-l să iasă din starea de letargie și să conștientizeze durerea și nedreptatea. Este un apel la revoltă și la luptă pentru libertate, chiar și cu prețul sacrificiului.