Te cânt pe lira mea cu corzi ghimpate,
Greu dobândită noastra libertate,
Și dăruindu-mă-ntru-totul ție,
Eu simt, în tot ce murmur, o beție.
Și-atât de copleșit sunt eu de tine
Și-atât îmi e, cântându-te, de bine,
Atât mă simt luat de-o dulce vervă,
C-aproape ochii mei nici nu observă.
Când trec de-aceste corzi ce mă inspiră
Și-ncet, încet, mă-ncorporez în liră,
Ca electrocutat de-a dreptu-n plânsu-mi,
Aproape eu cântând la mine însumi.
Închis în lira mea cu corzi curate,
Te cânt ca dintr-un pântec, libertate!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o devoțiune totală față de libertate, până la sacrificiul de sine. Poetul se oferă pe sine ca instrument, cântând libertatea cu o pasiune aproape mistică.