Se joacă șah, în cea din urmă fază,
Cu alb și negru ce se-mpotrivesc,
În fond, e chiar destinul omenesc
Născându-se, când piesele se-așază.
Mai doarme regele, regina-i trează,
Nebunii merg în colțuri și lovesc,
Murind cu turele în dans grotesc
Și-n bătălie caii mai nechează.
Și uneori regina se prăvale
Și galeria o regretă, ah,
Când ea e jertfă pe-acest câmp de șah
În apărarea Majestății Sale.
Și doar pionul moare și învie
Spre-a potoli regeasca văduvie.
Sensul versurilor
Piesa folosește metafora șahului pentru a descrie destinul uman, cu sacrificii și roluri prestabilite. Regina se sacrifică pentru rege, iar pionul moare și reînvie, sugerând ciclicitatea vieții și inevitabilitatea pierderii.