Acum dacă tu ești departe
cu mine-i părerea de rău
dar ea este arta-ntre arte
în numele numelui tău.
Și iată-ntre noi sunt hotare,
sunt vameși și sunt grăniceri,
se naște, se plânge, se moare,
se caută ziua de ieri.
Dar buzele mele îngheață,
de râs este numele meu
ca viața mea parcă nu-i viață
când sună frumos tot ce-i greu.
Acum, când te plâng de departe,
un vers cară-ntregul meu plâns,
și iată-ne iar printre arte
când viața era de ajuns.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund față de o persoană absentă, idealizând-o prin prisma artei. Versurile explorează sentimente de regret și căutarea a ceva pierdut, sugerând că frumusețea se găsește adesea în greutăți.