Nimic important, doar un geam ce s-a spart,
Nimic important, doar un fel de infarct,
Și tu nu mai ești și eu încă mai sunt,
În răni de cuțit repetat și răsfrânt.
Pândarii de stradă și cei de perdea
Degeaba ar vrea, nu mai au ce vedea,
O punte de ramuri sfielnic s-a rupt
Și noi am căzut în neant dedesupt.
De astăzi încolo nimic nu mai cer
Cu mâinile mele particip la ger,
Sunt rece ca ultimul nostru salut
Pe care să-l dăm nici măcar n-am putut.
Nimic important, doar că mor fără rost
Și nu mai țin minte nimic din ce-a fost,
Doar urmele tale pe piele-mi rămân,
De astăzi încolo mă simt om bătrân.
2 februarie 1986.
(Într-adevăr, 1988)
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere și regret profund după o despărțire. Naratorul se simte gol și îmbătrânit de durere, incapabil să uite trecutul și confruntat cu un sentiment de moarte interioară.