Țăranii mei, ce-ați dat și bir și cote,
Veniți la fiul vostru ce sunt eu,
Numele meu, de azi, e Don Quijote,
Mă lupt cu morile de vânt din greu.
Acele aripi ale lor, întruna,
Le bat cu-nfierbântatul meu toiag,
Parcă le mișcă vântul și furtuna,
Făină scot, deși nimic nu bag.
Și-astfel, dintr-o zădărnicie care
Se tot repetă, fără de sfârșit,
Un Don Quijote de-ncăpățânare
Ceva într-adevăr a dobândit.
E potolită foamea voastră plină:
Eu, Don Quijote, azi vă dau făină!
Sensul versurilor
Piesa prezintă un personaj care, asemenea lui Don Quijote, luptă cu morile de vânt, adică cu obstacole aparent imposibile. Prin perseverență și sacrificiu, el reușește să aducă un beneficiu concret celor din jur, potolindu-le foamea.