Au început caisele să fiarbă
De leagănă şi sevele-n caişi,
Eu te iubesc tăcut, cu ochii-nchişi,
Iubita mea cu gleznele de iarbă.
Că lumea ni s-a pus de-a curmeziş
Şi că ne-a blestemat vreo vrajă stearpă,
Ce-mi pasă azi, când faţa mea e oarbă
Spre troscotul din care răsărişi?.
Sub lumea ce se-apleacă împrejur,
Sub o miresmă dulce de caisă,
Pe tine jur, iubire interzisă,
Pe glezna ta de iarbă moale, jur.
Eu lumii îi doresc fatala criză
Din care ies ca un cais de pur.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă, dar interzisă, legată de elemente ale naturii, precum caisul și iarba. Naratorul își jură credința iubitei, sfidând obstacolele și blestemele.