Povestea noastră tristă și fierbinte
E, din păcate, scrisă dinainte,
Au așezat-o alții în cuvinte
Și nici un amănunt nu o dezminte.
Cum aș putea-o eu acum rescrie,
Când n-am nici nervi, nici toc și nici hârtie
Pentru această dragoste pustie,
Cu-o ultimă virilă vitejie?
Aș recita din alții, nopți de-a rândul,
Cuvintele ce mi-au premers cuvântul
Și gânduri care-mi luminară gândul
Întregul drum al tău și-al meu lucrându-l.
Dar faptul că te-am adorat mă cheamă
Să am curaj, să scriu această dramă.
(Liber să sufăr, 2003)
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de a rescrie o poveste de dragoste tristă, deja scrisă de alții. Vorbitorul se simte constrâns de trecut, dar dorința de a-și exprima dragostea îl îndeamnă să aibă curajul de a scrie propria versiune a dramei.