Aș lua un corn, un corn tăcut,
Și m-aș sui pe-un vârf de munte,
Să vreau să cânt, să-l pun să cânte
Durerea că te-am cunoscut.
Să-mi fac din aripile frânte
Un fuselaj necunoscut,
Să fug cu tine în trecut,
Un alt noroc să te descânte.
Să înflorești de timpuriu,
Curată, neagră și fierbinte,
Să nu ne cumpărăm morminte,
Să mă cunoști și să te știu
Ca o pustie în pustiu.
Dar, vai, ce este înainte?.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al unei iubiri trecute și dorința de a schimba trecutul. Vorbitorul își exprimă durerea și incertitudinea față de viitor, simțindu-se pierdut ca într-un deșert.