Capul lui Mihai Viteazul de la Torda se ridică,
Și întreabă de ce țara a rămas așa de mică
Și Câmpia Tordei triste îi răspunde lui cu jale:
„Fiindcă astăzi ducem lipsa capului Măriei-Tale! ”.
Nu mai acuzați străinii că ne taie domnitorii,
Că intimidează țara cu guverne provizorii,
Eu atât aș vrea să aflu, arătându-ne obrazul:
Totuși, unde au fost românii, când a fost tăiat Viteazul?.
Nu voi consuma otravă pentru nici un fel de Basta,
Totuși, unde-au fost ai noștri, și atunci, și-n vremea asta?
Cum se-ajunge pân’ la gâtul voievodului de țară,
Dacă nu-s trădări acasă, lângă ura de afară?.
Capul lui Mihai Viteazul ne-a lăsat numai cu trupul,
Nu contează că străinii nu aveau nici pic de scrupul,
Eu, de-o singură-ntrebare, mă scârbesc și mă mai mânii:
Totuși, unde-au fost românii? Totuși, unde sunt românii?.
8 iulie 1995, Târgu-Mureș.
(Front fără învingători, 1995)
Sensul versurilor
Piesa exprimă o tristețe profundă față de soarta țării și o dezamăgire legată de trădarea internă care a dus la pierderea lui Mihai Viteazul. Se pune un accent pe responsabilitatea românilor în menținerea integrității și suveranității naționale.