Bătrâni de toate câte ne-au premers,
Ne-am întâlnit degeaba pe o pernă,
Puteam să cânt și să te fac eternă
Și să-ți îngheț picioarele în mers.
Dar poate tu, labilă, tristă, ternă,
Veneai la focul meu c-un foc invers
Și te puteam ucide cu un vers,
Ca o rafală vie de lucernă.
Bătrâni ne-am întâlnit, nefericito,
Aproape plâng acele zile gri
Când tu plângeai că nu te pot iubi
Așa cum tu și umbra mi-ai iubit-o.
Dar eu, deloc iubindu-te pe tine,
Știu că-i mai mare jalea ce-mi revine.
(Manifest pentru sănătatea pământului, 1980)
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și tristețea legate de o relație eșuată, marcată de neînțelegere și iubire neîmpărtășită. Vorbitorul reflectă asupra trecutului și asupra faptului că nu a putut oferi iubirea dorită, conștientizând jalea mai mare care îl așteaptă.