Adio, vară, pleacă-n ascunzișuri,
Noi suntem gata de-a cădea-ntr-o carte
Și de-a mai lăcrima către pietrișuri
De dor de tine și de dor de moarte.
Din fructe coapte picură alcoolul,
Nimic nu mai rămâne cum fusese,
Ce cosmic iese dintre ramuri golul
Penultimelor tragice regrese.
Și va veni și ultima rafală,
Dar nu-o vom apuca-o, nu e șansă,
Când în ninsoarea imaterială
Bolnavii lumii vor cădea în transă.
Ci noi atâta am putea decide,
Inconștienți și triști ca prima oară,
Prin fumurile toamnelor putride,
O carte pentru voi: adio, vară!
Sensul versurilor
Piesa exprimă melancolia și tristețea asociate cu sfârșitul verii și apropierea toamnei. Vorbește despre pierderea a ceva frumos și efemer, dar și despre acceptarea inevitabilului ciclu al vieții și al naturii. Tonul este nostalgic și ușor morbid.