Să nu plângi, băiatul meu
Că tatăl tău n-a dat de greu
Să mai treacă două zile
Și-am să-ți fac o bucurie.
Să nu plângi, băiatul meu
Că tatăl tău n-a dat de greu
Să mai treacă două zile
Și-am să-ți fac o bucurie.
Doamne, de băiatul meu
Mă ia un dor mare mereu
Și adorm mereu plângând încet
Tot cu poza lui la piept.
Doamne, de băiatul meu
Mă ia un dor mare mereu
Și adorm mereu plângând încet
Tot cu poza lui la piept.
La copil dacă nu ai
De faci bani și-i tot îi dai
Te-mprumuți și faci orice
Ca să-i faci plăcerile.
La copil dacă nu ai
De faci bani și-i tot îi dai
Te-mprumuți și faci orice
Ca să-i faci plăcerile.
Doamne, de băiatul meu
Mă ia un dor mare mereu
Și adorm mereu plângând încet
Tot cu poza lui la piept.
Doamne, de băiatul meu
Mă ia un dor mare mereu
Și adorm mereu plângând încet
Tot cu poza lui la piept.
Nu-i, Doamne, copil în lume
Să nu-și dorească o bucurie
Datoria mea de tată
E să-i fac viața frumoasă.
Nu-i, Doamne, copil în lume
Să nu-și dorească o bucurie
Datoria mea de tată
E să-i fac viața frumoasă.
Doamne, de băiatul meu
Mă ia un dor mare mereu
Și adorm mereu plângând încet
Tot cu poza lui la piept.
Doamne, de băiatul meu
Mă ia un dor mare mereu
Și adorm mereu plângând încet
Tot cu poza lui la piept
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unui părinte pentru copilul său și sacrificiile pe care le face pentru a-i oferi o viață frumoasă. Versurile reflectă dragostea necondiționată și datoria de a-i împlini dorințele.