A ruginit frunza din vii
Și rândunele-au plecat,
Pustii sunt lanuri și câmpii
Pustii sunt horele din sat.
Refren:
La, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la
La, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la.
Când viorica v-a înflori
Și rândunica va sosi,
Atunci v-a crește iar în colț
Frunza butucului din vii.
Sensul versurilor
Cântecul descrie melancolia toamnei și plecarea păsărilor, simbolizând sfârșitul unei perioade. Refrenul repetitiv adaugă un sentiment de nostalgie, dar finalul aduce speranța reîntoarcerii vieții și a frumuseții odată cu venirea primăverii.