O singură viață
Când focul se stinge
Și soarele apune,
însângerat
Când îngerul adoarme,
Rămâne doar demonul
înfometat
Imagini sumbre,
asupra morții
Unui soldat
Ce-n lupta cu timpul
La ceruri steagul și-a închinat
Acum că moartea
L-a capturat
Se-ntreabă retoric
În urmă ce a lăsat
Se-alege cenușă
De tot ce-a avut,
de tot ce-a visat
Ce-i viața întreagă?
E doar un fir
Într-un ac blestemat
Oare soldatul
La asta s-a așteptat?
O singură viață
Un singur război de urmat
Ai doar un suflet
Și-o ultimă treaptă de urcat.
O singură viață
Trecută prin rai și prin iad
Când ieși de pe scenă
Rămâne capitolul neîncheiat
Și ce zici dacă
Soldatul ești tu
Sau sunt eu
E trist știind că
Nici unul din noi
Nu e Dumnezeu
Și-atunci ne vom zbate
O urmă adâncă în timp
Să lăsăm
Așa vom străbate
Deșertul prin care
Defilăm
O singură viață
Un singur război de urmat
Ai doar un suflet
Și-o ultimă treaptă de urcat.
O singură viață
Trecută prin rai și prin iad
Când ieși de pe scenă
Rămâne capitolul neîncheiat
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra fragilității vieții și a inevitabilității morții, folosind metafora unui soldat care se confruntă cu propriul sfârșit. Explorează ideea că viața este o luptă continuă, iar la final rămânem cu întrebări despre ce am lăsat în urmă și dacă am trăit cu adevărat.