Nu am fost fata lu’ tata
Am muncit pentru vise
Nu, nu, n-am stat degeaba.
Am zis, când limita e sus până la stele
Dar vreau să ajung mai sus de ele
Pe picioarele mele.
Nu am fost vreo răsfățată
Deși mi-aș fi dorit, asta a fost calea dreaptă
Să lupt cu mori de vânt ca să am lumea toată
Să iubesc și să râd chiar dacă viața-i nedreaptă.
Dar, mama, uneori când mă bate vântul
Aș vrea să fii aici, și să rupi pământul
Când obosesc pe drumul spre steaua mea.
Uneori aș vrea să fiu doar o floare delicată
Pe care nimeni n-a rănit-o niciodată
Cu inima întreagă și curată.
Uneori aș vrea orice, doar să nu mai fiu de piatră
Și dacă-s piatră să fiu nestemată
La fel ca o floare delicată.
Știu că nu-s nemuritoare
Și că viața-i prea scurtă și că uneori doare
Dar vreau să las în urmă doar câmpie și soare
Unii zic că-s nebună că-s așa visătoare.
Încă un pas și-s tot mai aproape
De altă realitate pe câmpii colorate
Și simt cum îmi cresc, pe tot trupul, petale
Și miros a lumină, nu a lacrimi amare.
Dar, mama, uneori când mă bate vântul
Aș vrea să fii aici, și să rupi pământul
Când obosesc pe drumul spre steaua mea.
Uneori aș vrea să fiu doar o floare delicată
Pe care nimeni n-a rănit-o niciodată
Cu inima întreagă și curată.
Uneori aș vrea orice, doar să nu mai fiu de piatră
Și dacă-s piatră să fiu nestemată
La fel ca o floare delicată.
Înc-un deal și-ajung acasă
Unde iarba crește deasă
Unde înfloresc câmpiile.
Unde-i numai primăvara
Asta-i singura comoara
Ce-mi apare în toate visele.
Uneori aș vrea să fiu doar o floare delicată
Pe care nimeni n-a rănit-o niciodată
Cu inima întreagă și curată.
Uneori aș vrea orice, doar să nu mai fiu de piatră
Și dacă-s piatră să fiu nestemată
La fel ca o floare delicată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a evada din realitatea dură și de a găsi refugiu într-o lume idealizată, plină de frumusețe și puritate. Artista aspiră să fie o floare delicată, protejată de suferință, dar recunoaște și puterea interioară și determinarea de a-și urma visele, chiar și în fața obstacolelor.