ADDA – Dragă Inimă

Dragă inimă, îți scriu o scrisoare,
Încep așa, cu o întrebare,
De ce mai bați pentru el în continuare,
De ce nu vrei să te vindeci, dacă doare?
Nu vrei s-asculți,
Nu vrei să lupți,
Nu vrei să uiți.
Iar te scufunzi în ape tot mai adânci,
Să nu crezi că nu văd cum plângi.
Dragă inimă, nu mai am răbdare,
Să repar din nou greșelile tale,
Să șterg urmele, s-alung gândurile,
S-arunc umbrele, să rup paginile,
Să chem soarele,
Să vorbesc cu stelele,
Să-nvăț drumurile,
Când n-am aer deloc.
Și îți scriu..
Dragă inimă, dragă inimă,
Dragă inimă, inima mea,
Dragă inimă, dragă inimă,
Dragă inimă, inima mea.
Dragă inimă, oprește-te, îmi ajunge,
Când bați atât de tare, trupul mi se frânge,
Când te gândești la el, simt lacrima cum curge,
De ce e atât de amară, în loc să fie dulce.
Nu vrei s-asculți,
Nu vrei să lupți,
Nu vrei să uiți.
Iar te scufunzi în ape tot mai adânci,
Să nu crezi că nu văd cum plângi.
Dragă inimă, dragă inimă,
Dragă inimă, inima mea,
Dragă inimă, dragă inimă,
Dragă inimă, inima mea.
Oamenii-mi spun: „Lasă, c-o să-ți treacă”,
Mi-am antrenat inima să tacă,
Într-un castel unde de afară pare bine,
Dar, dacă intri-n el, găsești numai ruine.
Geamuri sparte, care sunt mascate,
Iubiri uitate după ușile-ncuiate,
Toți mă știu, dar ei cunosc numai o parte,
Eu nu mă cunosc nici de departe!
Dragă inimă, dragă inimă,
Dragă inimă, inima mea,
Dragă inimă, dragă inimă,
Dragă inimă, inima mea.
Inima mea, inima mea.