Spune-mi, soare, dimineața
Când răsai pe cer în sus
Zâmbetul persoanei dragi
Tu pe față l-ai adus?
Spune-mi, soare, dimineața
Când tu ieși de după nori
Că fetița cea mai dulce
A zâmbit de multe ori
Spune-mi, soare, dimineața
Când pe ea tu o trezești
Că cu raza specială
Tu de mine-amintești
Spune-mi, soare, dimineața
Când mă-nchin la tine de jos
Că din tot pământul
Eu sunt cel mai norocos
Bună dimineața, soare
Eu îți scriu din nou cu drag
Zâmbetul tău de pe buze
Tu să știi m-a fermecat
Bună dimineața, soare
Tu mereu ca să zâmbești
Eu sunt gata de orice
Nu doar vorbe, sau povești…
Sensul versurilor
Piesa exprimă admirația și dragostea față de o persoană, folosind metafora soarelui ca mesager și purtător al zâmbetului acesteia. Naratorul își exprimă recunoștința și devotamentul față de persoana iubită, fiind fermecat de zâmbetul ei.