Trăiam în bulion, trăiam în fructe
Trăiam în dulci latrine, duceam naive lupte
Iubeam păianjeni fără ca să-mi pese,
Pe tăvi dormeam alături de mari fese.
Azi sunt ca o mătase,
Doar sufletul îmi lunecă prin casă
Azi sunt ca o mătase,
Doar sufletul îmi lunecă prin casă.
Cerbi uriași cu fluturi calzi în gură
Alunecă prin somn
Însângerați de frăgezimea ierbii
Pe lacuri mari plutesc striviți de nuferi proaspeți cerbii.
Azi sunt ca o mătase.
Azi sunt ca o mătase
(sunt ca o mătase) x2
Doar sufletul îmi lunecă prin casă
(sunt ca o mătase) x3
Azi sunt ca o mătase
Doar sufletul îmi lunecă prin casă.
Sunt ca o mătase x5
Sunt ca o mătase
Sensul versurilor
Piesa explorează o stare de vulnerabilitate și transformare, oscilând între imagini puternice și o senzație de fragilitate. Metafora mătăsii sugerează o delicatețe extremă și o pierdere a substanței.