Strofa 1 (Scanteie).
Am esența de roman
Vreau tot ce e mai bun
Stau între Zenit și Nadir
Dau fumuri din GoodYear
Parcă-s într-un car alegoric
Și împrăștii elixir paregoric
Fetelor le fac cu ochiul minții
N-am crescut ca sfinții
Fără ATRA CURA ci ca-n Suburra
Așa că rupete-n două
Cu tine nu trag beții de rouă
Îmi ud mintea cu mult absint
Să o ardem ca într-un labirint
De parcă n-ai ști
Fără Ceres și Libero, Venus ar muri
Și e un tablou pictat de soare
Aici banii se topesc în buzunare
Căci fără ei poți să ai tot ce poftești
Doar dacă renunți să-ți mai dorești
Împrumutat vieții de către moarte
Tre’ să ajung sus ca să văd departe
Acum simt cerul, briza, trăiesc vise
Viața nu mai are granite precise
Nisipuri și ape mi se arată
Îmi schimb forma dar rădăcina niciodată.
Refren (Makru).
Dorm pe nisip
N-am pic de griji
Sunt un om liber
Mai scot câte un plic
Mai torn câte un pic
Nimic nu-mi face rău.
Strofa 2 (Stoe Toxxic).
Nu dorm prea mult, nu gândesc prea mult
Iar când viața mă cheamă nu lipsesc prea mult
Scot mâna pe geam să iau pulsul la vreme
Cobor să iau o pâine îmbrăcat doar în izmene
Mă feresc de costume și de problemele comune
Îmi salut galant vecina și îmi cumpăr legume
Mă binedispun de la micul dejun
Îmi fac ochi dulci și pornesc la drum
Niciodată nu amân
Am esența de roman și o să fac un parfum
O să ascund în el aroma timpului de acum
Pe cărările lumii vă port cu mine în gând
Când tristețea mă atacă îmi pun un CD și cânt
Devin perpetuum și magnetic
Atras de locurile cu același fond genetic
Sunt un excentric
Conectat la trecut mă relaxez în prezent
Viitorul îl aștept pe un balans permanent
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre a trăi viața din plin, savurând fiecare moment și menținând o conexiune cu trecutul și cu sinele. Este un imn al libertății personale și al găsirii bucuriei în lucrurile simple.