Nu împarte perdeaua plină de regrete
Ești rupt de speranță aici, iar mie îmi e sete
Desfac o bere, și-o rezolv pentru moment
Dar mâine o să am același sentiment,
Sunt dependent de această stare,
Ce se repetă obsesiv în continuare
Egalitatea dintre oameni este doar pe tabelă,
La vestiare se duce lupta rebelă,
Lumina e întreținută artificial
Dacă privești acum, vezi întunericul letal
Și în toate astea dragostea are loc,
Rezervat la geam între apă și foc
Oameni buni se transformă în animale
Și puțini sunt cei care trag semnale
La fel de puțini sunt cei ce le primesc
Mulți supraviețuiesc, nu trăiesc.
Mă întreb mereu, mă întreb mereu:
Ce caut eu aici.
Mă întreb mereu, mă întreb mereu:
Ce caut eu aici.
Mă întreb mereu, mă întreb mereu:
Ce caut eu aici
În acest labirint, unde oamenii parcă râd, parcă mint.
Viața se duce cât ai clipi
Ține ochii fixi
Din păcate ea te face să te riști
Ziua ești un fel de înger drag,
Noaptea te deghizezi cu ușurință-n drac
Am înțeles, dar asta demult
Și încă aud același cântec mut,
Dar sunt înarmat cu mâinile goale,
Și, o să trec toate încercările nasoale
Nu vreau să-mi pară rău că nu mi-a părut bine,
Nu vreau să-mi pară rău că n-am contat pe mine
Și dacă într-o zi mă voi opri din mers
Ori n-am avut curaj, ori am înțeles că:
Nu vreau să-mi pară rău că nu mi-a părut bine,
Nu vreau să-mi pară rău că n-am contat pe mine
Și dacă într-o zi mă voi opri din mers
Ori n-am avut curaj, ori am înțeles.
Mă întreb mereu, mă întreb mereu:
Ce caut eu aici.
Mă întreb mereu, mă întreb mereu:
Ce caut eu aici.
Mă întreb mereu, mă întreb mereu:
Ce caut eu aici
În acest labirint, unde oamenii parcă râd, parcă mint (x2)
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare interioară și o deziluzie față de lume. Naratorul se confruntă cu întrebări existențiale, observând ipocrizia și superficialitatea din jur, și se întreabă care este scopul său în acest context.