Am aruncat bățul în baltă și când dracu’ a plutit
M-am aruncat după el, n-am plutit și n-am murit
Asta-i piesa aia simplă de o fac odată-n an
Care avea cândva un scop ca bățul ăla.
Zi de zi par epitaf, nu pot concura cu el
Doar că zilnic sunt un prost, ca un zeu al morții
Bravo băi șacale, sunt mecanic eu ca om
Mersi Turing acum pot să mă prefac și eu.
Las’ să mistrețul să vină că io fac pull-up
Dar a dracu’ axă y cum s-a „-1”-acuma
Când îmi văd prea analitic limita în integral
Că sunt „ln e” acum distrus de lene (e).
Și cum dracu’ mai gândesc când de-o săptămână-ncoace
Mă tot vede și io-s ca dracu’ (oare?)
Mersi eu de complimente, învăț greu să mă dezvăț
Și mă evit când mă dezmăț, m-aș întoarce după băț.
Chiar dacă nu știu să înot dar a dracu’ geamandură
Îmi este obstacol iar și încerc să trec defel
Pe o pantă din metal când afară e dogoare
Decât bețiv cu apă rece mai bine bețiv de fel.
Și-ncearcă să mă doboare, eu sunt strict problema mea
Când trag jegul după jeg și apare încă o stea
Și mai moare cineva și înăuntru e pustiu
Și tragi jegul după tine doar de dragul de a fi.
Asta-i piesa aia bună de o scot odată-n an
Ăsta-i bățul ăla bun care se tot crede par
Ăsta-i jegul ăla scrum de mi-l tot târâm constant
Mai știi fericirea frate ce gust are?
Când o stea pe cer răsare și mai moare-un sentiment
Doza de eșec răsare și se naște specimen
Și când am simțit o palmă ca m-a coborât din cer
M-am uitat în jos pe râu… mai am un băț.
Și mă chinui din motive pentru care aș muri
De când bățul evoluează și tot prinde rădăcini
Doar că simplitatea mea ne omoară cam pe toți
„Dacă tot mai ai un băț atunci de ce înveți să-ntoți?”.
Mai știi când m-ai întâlnit? Nu prea aveam niciun băț
N-aveam loc de unde rupe… văd
Că-i un râu prea liniștit și un singur băț pe el
Lasă-l bre să-și facă treaba, nu mai susține ceva.
Liniștea-i un sunet prea asurzitor câteodată
… nu prea e de-analizat
Și când iar ai dat prea multe pentru ce e clar că n-ai
Ai impresia c-acel râu e un loc bun de înecat.
Bățul meu atrage râie și-omu’ meu atrage haz
Ori necaz… ori ceasul meu nu-i viteaz
Și când simți că faci ce poți pentru bățul ăla bun
Va mai crește un copac, va mai curge încă-un râu
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de dezamăgire și resemnare față de viață, folosind metafora bățului ca simbol al scopurilor pierdute și al eforturilor zadarnice. Naratorul se simte prins într-un ciclu de eșecuri, căutând un sens într-o existență monotonă și lipsită de satisfacții.