A. U. G. – Printre Dorințe (Epitaf)

Dormi în continuare, frate, trebuie să te odihnești
Sau fii fericit în vis, dar o să riști să te trezești
Și-o să fii iar rău cu tine, mai aprinde-ți o țigară
Afară plouă, te gândești la ea, las-o să moară.
Ai capul plin de fantezii, mai gândește-te odată
De ce faci tu astea, pentru cine, și oare o să-ți placă
Ce faci? Te vei trezi la realitate?
Mi-e dor de tine de când pleci, te afunzi în singurătate.
Ești impotent în iubire, prietenii nu-ți prea ajung
Am fost mâna ta dreaptă, ai rămas ciung
Nu-s disperat după tine, sau ca tine, fire slabă
Și n-am fost mâna ta dreaptă doar ca să mă iei la labă.
Exagerez…
Bagă și ratează, jumă mers, jumă demers
Ești împăcat cu tine, bre, dar ai înțeles numai prefața
Când îți deschizi sufletul prea mult, ți se închide fața.
Nu iubi că devii slab, învață să apreciezi
Să visezi de multe ori când vezi că nu te controlezi
Ai grijă de tine, frate, n-a venit iarna la tine, n-ai scăpat
Mai așteaptă, măcar ești normal la cap.
Zboară frunze pe trotuar, dar nu le-ați văzut voi sigur
Că dintre voi io sunt singurul care se plimbă singur
Și-i place, și nu-i place
Asta nu-i problema voastră, doar păstrați în lume pace.
Nu uita de frații tăi, nu ne pasă de iubire
Și nu e efect placebo că iubirea-i fericire
Nu vrem dragoste și ură, vrem grătare și femei
Nu te iubim pe bune, frate, stai calm, vrem să nu ți-o iei.
Și rupe liniștea îmormântală, tot ce-i bun tre’ să apară
Să dispară, tre’ să fii tu sensibil, oare vei trăi să mori
Oare vei ajunge acolo
Unde-i alb și pace pură și visele sunt natură.
Bagă totul pentru tine, ești bărbat, nu ești holeră
Scoate fluturii din tine că ăștia conduc la migrenă
Și n-ai învățat încă, tu cari, nu cară nimeni după
Și crapă rapid capul, urcă, bifurcă scara cea ruptă.
Bagă-te, frate, la somn, ai multe de întreținut
Mâine ne strângem ca pe vremuri, vom face ce n-am făcut
Să distrugem, să ne spargem, morți de beți, io vă târăsc
Acum fii aici doar pentru ea, chiar dacă știi că te urăsc.
Io mă bag la somn, tu continuă să trăiești fericit
Sunt obosit, acum am și-o pe cineva de-ntâlnit
Tu fă-i chef, nu-mi duce lipsa, io te-am ajutat destul
Bucură-te de situație, oricum nu-mi prea pasă de restul.
Faci slalom printre vise, dorințe nu-ți mai permiți
Rămâi cu fericirea ta, treaba mea s-a dus de-aici
Îți urez morminte curate, pace de sine
Nu-nțelegi aprecierea, sunt prea morbid pentru tine.
Mort, viu pentru tine, nu-s vremelnic, sunt atu
Și n-am să te părăsesc cum a făcut-o tac-tu
Hai, fă-ți copii, noi vrem mai mult, tu-n societate ești tumoare
Când te-ntorci, io stau în umbră, tac-tu mort și mă-ta-n soare.
Acum îți vorbim din trecut, eternitatea lui viitoru’
Te-aștept de mult să revii, s-a plictisit Pazvante Chioru’
Până atunci io stau la bere cu hoitul tău și povestesc
Și tot ce-am spus e epitaf, de parcă încă îți vorbesc.
Nu mai vreau să văd pe altcineva, mi-e frică c-o să cedez
Și mi-e frică să-nchid ochii că poate o să ratez
Cat despre tine, te-am visat, e bine, vreau să adorm la loc
Dacă mă mai trezesc omorâți-mă, vreau să adorm de tot

Sensul versurilor

Piesa este un mesaj adresat unui prieten aflat într-o stare dificilă, oscilând între dorința de a-l ajuta și acceptarea faptului că acesta trebuie să-și găsească propriul drum. Vorbitorul își exprimă oboseala și detașarea, dar și o formă de afecțiune cinică, specifică unei relații complicate.

Lasă un comentariu