A. U. G. – Feverdream

De ceva timp simt în spate o umbră cu coasa-n mână
Ce atârnă, ori ceasurile lui Dali merg în frână
Mă apropii de trecut, și 18 nu mai e mult
Că mi-e frică să respir și trag plumbul, nu c-am vrut.
Dar mă uit pe geam afară e rafală de-ntuneric
Ori cadavre care merg ori pași ce ascund greșeli
Sâmburele de-adevăr când fugim ca la traseu
.. (totu-i bine pân’ apar eu).
De la punctul 0 simplu pân’ la ideea de mort
Simplitatea mă omoară ca precizia pentru orb
Ori carnagiu-n atmosferă trage fum, aprinde foc
Mă mai știi? Sunt eu, un ăla care îți face o zi efort.
Chimicale aruncate într-un pahar cu acid
Dar mai este mult de mers până-n vârf la infinit
Când ești fericit nu simți, când ești trist simt toți
Dar e problemă cu visul, când se termină nu poți.
Să zâmbești imaculat.. fiindcă n-ai
Puncte de vedere ca un Azrael dual
E păcat să te trezești, visu’ tau nu e oniric
Dar în schimb tu ești debil și-alegi să uiți.
Cum se adeverește iar, tot ce tu chiar numești „vis”
Închizi ochii și ajungi pe jumate în paradis
Experiența vieții simple e puțin cam primitivă
Dar tot ce visezi forțat nu e o alternativă.
Dintre 104 vise ce întruchipau un iad
Ai ales să fii ampulea pe margine de cristal
Vreau să scriu și eu o piesă, mi s-a luat, e vremea să
Superglue pe gât-picătura chinezească.
Simt nevoia să scriu asta de vreo 10 piese-n coa
(Ye) păcat să nu-nțelegi tot ce e mult prea clar
C-ai în față numai vise, nu că visuri, nu că ani
Doar că ce crezi tu că vrei e cam departe de real.
Scuze c-am intervenit, scuze iar lui SCP
Că de 2 zile-n coace tot visezi doar urlete
Ce păcat că te-ai trezit, realitatea e durere
Ce bine că ai rămas, ce păcat..
Cade cerul peste mine.. ireal
Cum ar fi ca cerul tău din vis să fie placă de beton uscat
.. ireal cum te-ai tirat
Nu uita sunt doar coșmaruri cu mesaj subliminal.
Cât tragi tu de giulgiul umbrei să dispari, s-ai curajul să te vezi
E degeaba, dispar pe care-i crezi
Nu e spațiu liminal e mai real ca realitatea
Și-e păcat de visul 3 ce erodează..
Toate ca toate, dar toate merg prost
Și dictează dracu gol cum să-ți faci în viață un rost
Și trage-mă de limbă dacă tot vrei să fiu real
Și sinceritatea doare, mi se rupe de haram.
Mă crezi superficial? Mi se rupe de-a se rupe
Asumă-ți tot adevărul și critica ce-l împute
Rap-ul, textul, beatu-i mor, și collab maxim gunoi
Mi-e bine să lucrez singur și s-am unu, maxim doi.
Un principiu drept moravuri este cancer social
O gândire pur-normală, pulmonară- cancer clar
Tot e greșit cu mine chiar nu cred că mă privește
Tot ce cred eu despre tine chiar nu cred că te privește.
.. indezirabil ca mortu..
Poți să vezi în față vânturi moi și zboară cortu..
Mult prea imprevizibil visul 3 și pari cărat
De visele tale prea cancer de-ncerci să le strici forțat.
.. De sunt jos io n-am picat
Doar arăt indiferență față de tot ce-am urcat
.. destul de dezintegrat
O zic tot la ultim pas și visu-i tot erodat.
Ține mort și suflă iar în lumânare
Vei simți fosfat și sulf și neon nu oxigen
Și miros de uitare, te-ai uitat să vezi ce vei ajunge-n viață
.. mă privești de parc-aș fii..
Nu mai zi cuvinte când pare că sunt atent
Ori apare îndoiala cum c-aș fi făcut ceva
Io jegos cu 2 golani, nu cunosc n-am informări
Din 24 a 05-ii, crimă-n Gara Drăgășani.
N-am dus io făt-ul la groapă, pare că mama plângea
Eram în Siliștea Gumeș, citeam proștilor de foame
Despre droguri și erbicide, nu că aș avea ceva
Ce-a spus omu despre mine, chiar nu e problema mea.
De ce-ncă nu l-ați găsit, habar n-am, fără răspuns
A zis mama că-n depou la Gară nu stă ^#&#$^ ascuns
.. nu știu de vreun incident
O glumă nevinovată 2 405.
Vorbi roaba și artita, scolioza și scorbutu
Am urât ce-am adorat și când ador o fac cu ură
Ți-am văzut numai pupila, pe moment m-am bucurat
Dar și drogu-i acțiune, cât ai încerca să scapi.
Pot să cad din cer, ce dacă? Închizi ochii și dispar
Ce bine c-am fost acolo, ce păcat..
Mi-a pierit cheful de tot, și albumu e degeaba
Clar.. afectiv și ce căcat..