A. U. G.
Iar mă-nec cu etanol, vreau să credeți că sunt bine
Chiar C2H6O-i trage (C2H6O), eu nu ajung mâine
Sclavul vostru de drogați ori circari abandonați
… stelele mă ghidează către întuneric
Am aproape 18 și nu e o scuză să mă-nchin
La toate pietrele din stradă cu tot cu „Amin”
Că reduci ceva din tine și ajungi tot la declin
… tristețea mă îndeamnă să mai fiu și eu om
Tot ce-am adunat în traistă e doar pură ironie
Cunosc plozi prea odihniți ce suferă de insomnie
Și le-aș da un pic de timp… calamitate
Moartea e un fapt ce ne aduce mai aproape
Mă dărâm cu societatea, piesa nu e despre mine
Este despre cum o noapte nu duce la întuneric sau la bine
… și nu tremur că mi-e frig
Dar când noaptea-i prea-ntuneric, eu pe cine vrei să schimb?
Și-am mai văzut drumul ăsta, merg pe el cam des
Și e vreme de beție doar când fugi de interes
Orice ironie sumbră v-o las vouă amintire
Ochii-nchiși la ghilotină, va veni finalul mâine.
partea lui Hippssan este efectiv poezia ”Rar” de George Bacovia.. e pe net
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de depresie și alienare. Vorbește despre dependența de substanțe, disperare și o viziune sumbră asupra vieții și a societății. Include referințe la poezia "Rar" de George Bacovia, amplificând starea de melancolie și disperare.