A. U. G. – Catalogul Lui Mandela

Imaginează-ți tu ca om cum treci prin mai multe vieți
Și ești o oglindă pentru alții pentru care tu nu-nveți
Că greșeala ta-i o prismă ce-mparte la oameni drame
Și mâine te trezești că ești geam spart lângă icoane.
Cum ar fi dacă-ntr-o zi ai uita tot ce ai spus
Și te-ai mulțumi cu alții care poate-s mai presus
Ești un jeg fără vreun țel dar tu știi că ești deștept
Te-ai trezit din întuneric? Bate-te cu pumnu-n piept.
Imaginează-ți un alt tu, doar că diferit de tine
Alter ego-ul ia clasă de la mine pentru mine
Și oglinda te-ar scuipa și te miri de ce nu-i iese
Și te miri mult prea serios că nimănui n-o să îi pese.
Visează că ești prea sus și că spui la oameni tot
Scos din peștera lui Platon vei fi doar un alt robot
Dar tu crezi că ești diferit vei prinde prea mult răgaz
Gen pistol cu acid sulfuric în război cu oameni gaz.
Rx2: În seara asta nu mai dorm, vreau să te gândești la el
Sau la ea.. ai făcut-o și n-a trebuit s-o cer
Ia-ți te rog un moment 0 și privește-te de-afar
Primul „tu” provoacă frică al doilea e deformat.
Cum ar fi dacă-ntr-o zi, ți-ai băga piciorul-n tot
Și-ai pleca murdar în viață cu bocancii de noroc
Și să crezi că tot greșești și că lumea nu te vrea
Și că ești varianta 2 în cam orice-ar căuta.
Cum ar fi dacă-ai fi sigur că lumea te-a refuzat
Și după-aia să te-ntrebe: „Oare de ce te-ai schimbat?”
Urăsc manele din suflet dar le iubesc că-mbină oameni
Poate că și tu cândva.. mai fără drame.
Cum ar fi dacă-ntr-o zi ai renunța fără vreun verdict
Pe care l-ai da cuiva că ceva nu ți-a ieșit
Și devii constant mai rece, de decenii tot suport
De ce nimeni nu acceptă versiunea de robot.
Și să te cheme &#&$&$, și să nu mai știi de tine
Pentru că iluzia ta e deformată ca mine
Și-e păcat ca nu observă nimeni tot ce ai făcut
Și provoacă emoții grele ca atu doar un alt tu.
Rx2: În seara asta nu mai dorm, vreau să te gândești la el
Sau la ea.. ai făcut-o și n-a trebuit s-o cer
Ia-ți te rog un moment 0 și privește-te de-afar
Primul „tu” provoacă frică al doilea e deformat.
Cum ar fi să ai așteptări de la tot ceea ce-ai creat
Rupt de oase, rupt de creier nu te-ai mai regenerat
Și trezit de dimineață, îngrozit când cerul pică
Dar io nu vreau la apus, că și noaptea naște frică.
Și să te cunoască toți, și să nu te bage-n seamă
Ori să fii singur pe lume și respectul se aclamă
Ești în plus și nu prea-ți pasă.. ia stai calm
Nu ești clona ta vitează și de minți de prea mulți ani.
Cum ar fi să fii independent.. iar
Și-ți permiți o zi liberă doar când rupi din calendar
Cum cad frunze din cireș, zboară.. lasă să zboare
Așa se uită și ai tăi la tine.. eșec pentru umanitate.
Cum ar fi să poți zâmbi.. printre vii
Prefă-te că nu m-auzi că și cum m-ai auzi
Imaginează-ți că ești tu și totul este bine
Și te „cată”-apropiații?.. Momentan mâine.
Rx2: În seara asta nu mai dorm, vreau să te gândești la el
Sau la ea.. ai făcut-o și n-a trebuit s-o cer
Ia-ți te rog un moment 0 și privește-te de-afar
Primul „tu” provoacă frică al doilea e deformat