A scrie cu tărâțe de lemn, a scrie cu fiare vechi, cu bucăți de plexiglas, cu obiecte concrete, a
scrie pe cutiile goale în care se ambalează aparate electrice, pe benzi de magnetofon
uzate, a scrie în relief cu sunetele modulatorului fixate pe ecrane metalice – alb, a scrie alb
poeme sortite consumului purtând seria, anul și marca, poeme perfect funcționale care nu
se citesc, ci se consumă cotidian, poeme abcdefghijklmnopq și așa mai departe, poeme și-
așa-mai-departe, poeme în
U și
O din tablă galvanizată stând pe suport tubular în timp ce
mecanismul cinetic dozează efectul consoanelor inoxidabile și schimbă direcția ritmului -a.
a scrie cu piese de schimb și cu literatură documentară
anexată în elegante plicuri de plastic, a scrie.
a nu scrie, a reproduce, a fi reprodus experiment
THALIA muză a crematoriilor-altare unde se
ard rezidurile industriei moderne, dansează
ca poetul pneumatic ultimul dans.
Sensul versurilor
Piesa este o critică a poeziei moderne și a societății de consum, folosind un limbaj fragmentat și imagini industriale. Sugerează că poezia a devenit un produs, golit de sens și supus mecanizării.