Amanții mei
Sunt cărțile-nțelepte,
Amanții mei sunt vechi
Autori,
Cu ei ades
Am împărțit orgia
Din asfințitul serii
Până-n zori.
Și pasiunea mea
Este voința
De-a mă trudi
Pentru-o idee mare.
De-a risipi
Și ultima putere
Ca visul sfânt
Să aibă întrupare.
Plăcerea mea
E-n noaptea solitară,
Când obosită
De-a vieții trudă,
Rămân uitată-n
Trista mea odaie
Și pot să plâng
Ca nimeni să m-audă.
Nu pot ceti
În taina grea a vieții,
Atâtea noi adâncuri
Se ascund!
Dar înțelesul ei
Prin suferință
Îmi pare mult mai larg
Și mai profund.
Amanți sublimi,
Visare, poezie
Și tu, durere
Ce m-ai oțelit,
Prin voi am învățat
Ce este viața,
Prin voi m-am înălțat
Și-am biruit.
Sensul versurilor
Piesa explorează relația profundă cu cărțile, autorii și poezia, văzute ca amanți spirituali. Prin suferință și introspecție, eul liric învață despre viață și se ridică deasupra greutăților.