Trândavă juneță
Roabă orişicui,
Din delicatețe
Viața mi-o pierdui.
O, să vină-o zi
Când ne vom iubi!
Mi-au spus: sihăstria
E de tine, frate.
Numai Bucuria
Dac-au să-ți arate,
Alt nimic nu poată
Din cuib să te scoată.
Trândavă juneță
Roabă orişicui,
Din delicatețe
Viața mi-o pierdui.
O, să vină-o zi
Când ne vom iubi!
Inima, sărmana,
Văduvită-amar,
Are doar icoana
Preacuratei, – dar
Preacuratei, oare
Cum să-i faci rugare?
Atât am răbdat,
Că am şi uitat.
Temeri şi dureri
Au plecat în cer.
O sete bolnavă-mi
Toarnă-n vine-otravă.
La fel şi-o livadă
Lăsată-n paragini:
Lauri şi pătlagini
O-nfloresc, şi-i pradă
Muzicii barbare-a
Muştelor murdare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pentru o viață trăită în delicatețe și pasivitate, dorința de iubire și bucurie, dar și o stare de deziluzie și uitare. Metafora livezii lăsate în paragină sugerează decăderea și invazia elementelor nedorite.