Că-i primăvară-acum, e clar:
În miezul verzilor domenii
Furtul lui Thiers și-al lui Picard
Splendori își arată, sumedenii.
Ce funduri goale-n Mai, delir!
Sèvres, Mendon, Bagneux, priviți-i,
Pe treabă-s puși mai abitir,
Primăvăratice-apariții!
Au sabie, chipiu, tam-tam,
Nu vechi trombonul cu supape,
Și niște iole cum n-am… n-am
Despică lacu-n roșii ape!
Așa nicicând n-am tras un pui
De chef: ne cad peste căscioare
Mari coboșoane-acum, gălbui,
În zorile particulare.
Thiers, Picard au halo
De Eroși: scot heliotropii,
Fac din petrol niște Corot
Și-și curăță de goange tropii…
Cu Marele Truc intimi sunt!…
Cum printre gladiole zace,
Din gene-un apeduct făcând,
Piper prizează Favre-n pace!
Deși-l spălați voi cu petrol,
Fierbinte-i în oraș pavajul.
De-aceea, hotărîți, din rol
Să vă urnim avem curajul…
Comod întinși, Ruralii, -n lungi
Chirciri, vor auzi pesemne
Cum crengile se rup atunci
Prin roșii răscoliri de lemne.
Sensul versurilor
Piesa satirizează evenimente politice și militare din Paris, folosind imagini contrastante ale naturii și ale războiului. Critica este îndreptată către figuri politice corupte, în timp ce se observă o detașare cinică față de ororile conflictului.