SANKT PETERSBURG.
TOAMNA ȘI IARNA ANULUI 1901.
Vezi – eu în urmă mă retrag,
Tu te-ndoiești și-acum de mine,
Te temi s-aștepți o zi cu drag,
Nu simți defel că noaptea vine.
N-ai vorbe mari de ascultat,
Ajuns târziu pân’ la hotare,
Aștept ultimul vis uitat
În pământeasca închinare.
Cum pot vreun dor ca să păstrez,
Țintind spre idealuri pale,
Când singură doar tu nu crezi
În cântece nemuritoare?.
Dar neguri grele mă-nconjor,
Nu-mi simt fugara chinuire.
Tu ești senină, fără nori.
Nu pe pământ – în amintire.
20 septembrie 1901
Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de retragere și dezamăgire într-o relație, unde poetul simte că nu este înțeles sau crezut. El caută refugiu în amintiri, simțind o deconectare de realitate și o tristețe profundă.