Aleksandr Blok – La Moartea Bunicului

(1 Iulie 1902).
Noi moartea așteptam sau poate-un vis
Și grele clipe-ntrezăream înainte.
Deodată-o boare geamul l-a deschis,
A tremurat o filă-a Cărții sfinte.
Acolo, palid, un bătrân mergea
Cu pas vioi și cu priviri sprințare,
Ne surâdea și semne ne făcea,
Cu pași știuți se-ndepărta în zare.
Și dintr-o dată, într-o clipă, noi
Am înțeles că el e cel ce moare
Și ne-am întors spre patul lui apoi:
Cu ochi deschiși, zăcea fără suflare.
Dar l-am văzut luându-și bun rămas –
Un suflet bucuros de la plecare –
E-al dragostei și-al amintirii ceas,
Când vom serba o altă strămutare.
Șahmatovo
Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”