Eu și lumea – stele, nea,
Cântece, pâraie, soare,
Păsări, gânduri vagi, neclare –
Toate-s în puterea Ta!.
Nu ne-i frică de-nchisori,
De-ale temniței strâmtori,
Dintr-o parte-ndestulate,
Prea destule-avem schimbări!.
Să iubesc, urând nespus
Sensul lumii-ascuns în pare
Cifre moarte sau impare –
Să Te văd pe urmă sus!.
10 mai 1902
Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
Sensul versurilor
Piesa exprimă o conexiune profundă între eul liric și lumea înconjurătoare, văzută prin prisma credinței. Se observă o acceptare a schimbărilor și o căutare a divinității în mijlocul efemerului.