Plin de viață și tânăr, iubind,
Tot dorind, tot tânjind ne-ncetat,
Sunt arțarul în taină-nverzit,
Către tine mereu aplecat.
Când frunzișul sub vântul cel cald
Rugi spre tine începe-a înălța,
Lacrimi limpezi obrazul mi-l scad,
Izvorâte spre lauda Ta.
Vei veni sub umbrarul-mi curând,
În aceste tihnite amiezi.
Te aștept, în regescul-mi veșmânt,
Ca să vii, să mă vezi, să visezi.
Tu iubind. Și cu mine. Doar noi.
Ți-oi șopti visul meu plin de har
Până-n noapte – cu doru-amândoi,
Tu și eu – înverzitul arțar.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și o dorință arzătoare, folosind metafora arțarului înverzit care se apleacă spre persoana iubită. Este o declarație de dragoste încadrată într-un peisaj natural, plină de reverie și așteptare.