Soarele nu se întoarce
”SNEGUROCIKA” LUI OSTROVSKI.
Nu plâng a stelelor paloare,
Mi-s visele-un noian obscur.
Alintă razele de soare
Severa cruce în azur.
Și ei alintul serii-i place
Și-n brațe-i cade, ca și noi.
Căci Soarele nu se întoarce
Din bezna neagră înapoi.
El va pleca, va fi tăcere
Când crucea nu s-o mai vedea –
Și-n frigul palidelor stele
Noi iarăși ne vom resemna.
12 februarie 1902
Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de resemnare în fața întunericului și a morții. Vorbitorul nu mai găsește consolare în frumusețea stelelor, visele sale fiind copleșite de obscuritate. Acceptă ciclul inevitabil al dispariției și al resemnării.