Ochi somnolenți nu pricepeau defel
Cum rătăcim aiurea noi prin lume:
Eu – înainte și în umbră – El,
Mereu aproape de un țel anume.
Avem putere ce mă-nfricoșa.
Pășeam robit de tainica-mi magie.
Când cineva de noi se-apropia,
Se-nspăimânta ca de o erezie.
Am străbătut orașe fel de fel,
Putea vedea oricând credula lume:
Eu – înainte și în umbră – El,
La fel ca mine. Dar c-un țel anume.
Februarie 1902
Volumul ”’Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”’
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie misterioasă a două entități, una conducând în umbră, cealaltă având un scop precis. Puterea lor inspiră teamă, iar prezența lor este percepută ca o erezie.