Eu te-am purtat de mână printre spini,
De cer se agăţase Luna nouă
Şi mi-au crescut din braţe rădăcini,
Să pot să beau privirea ta de rouă.
Îngenuncheaseră salcâmii fruntea lor
Să-şi ningă tot parfumul din petale
Şi fluturi desenaseră în zbor
Arpegii, în ecouri abisale.
Refren: Prin ochii pietrelor cărunte,
Pământul se uita spre Univers
Şi-n apa nopţii, stelele căzute
Se unduiau ca paşii tăi în mers.
O clipă ochii tăi le-a mai aprins,
Să fim nuntiţi noi mire şi mireasă
Şi ar fi fost mai mult decât un vis,
Dar Dumnezeu nu ne-a găsit acasă.
Sensul versurilor
The song expresses a deep, almost spiritual love intertwined with nature's beauty. It speaks of a profound connection that was almost realized, a dream of union that ultimately remained unfulfilled due to external forces or fate. The lyrics evoke a sense of longing and bittersweet acceptance.